Sacrificii și sacrilegii | de Patricia Stoica

 

 

 

 

 

Nu simți cum umbrele se târăsc pe pereți

Și viermuiesc prin catacombe de demenți?

Stihinică-n psihodrama unei insule sordide,

Mă-ngân cu nisipul unei mări acide.

 

Îți sunt catarg al velelor de rană,

Îmi rămâi mănușă a mâinilor de ceară!

Nu simți cum umbrele se târăsc pe pereți

Și viermuiesc prin catacombe de demenți?

 

Imperios, sirene ne încenușează-n contondent amurg,

Clemența-ți îmi murmură-n plămânul de rug,

Și te răsfrângi demiurgic în fântâna unei ceți,

Cronofagă-ți pier, cu reflexii și reflecții-n lopeți,

Nu simți cum umbrele se târăsc pe pereți ?