Blog » Ce gândesc membrii / Ion Constantin | de Răzvan Popa

Ion Constantin | de Răzvan Popa
  Categorie: Ce gândesc membrii       13-11-2016

Ion Constantin: Demonolog, Spiritolog, Exorcist, Absolutoriceolog, Maestru în Magie Alba - Neagră și magician la petreceri pentru copii era unul dintre puținii, dar adevărații exorciști români. Într-o zi, la o petrecere, când a vrut să folosească magie reală pentru a scoate un iepure din pălărie,  Ion a făcut o gaură interdimensională între lumea noastră și Lumea Spiritelor. Și atunci mânia Lumii de Dincolo s-a dezlănțuit.


 


Comunitatea de Dincolo a demonilor, strigoilor, fantomelor, dracilor s.a. era revoltată. Nu voiau cu niciun chip să aibă de-a face cu oamenii, în special cu românii, care aveau cele mai nesănătoase obiceiuri și ar fi putut corupe buna cuviință și buna creștere a tinerilor draci.


 


Azazael, Belzebut și Asmodeus au trimis o declarație către Guvernul României, semnată de alți nouă generali demoni, în care-i acuzau pe români de "încălcarea integrității granițelor spiritual - existențiale" și amenințau cu represalii diplomatice și case bântuite dacă vreun român ar fi trecut ilegal Granița.


Așadar, posedările printre români erau puține. Orice monstruozitate de Dincolo nimerea pe la noi era, de obicei, din cauză că a pierdut un pariu.


 


Ion ședea pe veranda casei de la țară din Brănești și se uita cum vecinul alunga cu un topor niște raw-vegani care mâncau iarba de pe pășunea vitelor. Intră în casă și dădu drumul la televizor. Butonă plictisit și se opri pe AntiTV, unde era un reportaj de la o pupare de moaște, iar câteva femei posedate făceau că toate alea pentru a nu sta la coadă ca să pupe moaștele Sfântului X. Era o tactică destul de inteligentă, practicată în mai multe domenii. De exemplu, femeile care se prefăceau posedate erau băgate-n față când erau promoții la tigăi. Uneori se prefăceau posedate că să nu mai stea la coadă la doctor, iar presupusul demon "pleca" imediat ce-și primeau adeverința pentru care așteptau și câte șase ore.


 


- N-are nicio logică! izbugni ușor Ion Constantin. Realistic vorbind, niciun demon sau drac nu ar vrea să pupe moaște! Sunt prea inteligenți și civilizați ca să facă asta, nu s-ar deda la un obicei atât de degradant pentru cultura lor. Și acum, ipotetic vorbind, dacă moaștele ar avea o putere reală și demonul ar fi pus pe rele, niciunul nu ar fi atât de prost încât să vrea să pupe obiectul care l-ar putea exorciza. Dar nimeni nu e în stare să gândească nici măcar atât! critica Ion pasiv-revoltat toată mascarada aceea penibilă.


 


Ion își luă șuba pe el și plecă să prindă microbuzul spre București. O fi fost el școlit la oraș și mare iubitor de cărți, dar nu-și uita originile! Și apoi nu era o șubă oarecare. Era șubă antidemon și antiglonț. Era un om inteligent. Știa că sunt șanse mai mari să mori împușcat la întâmplare decât într-o confruntare supranaturală epică. Sau lirică. Sau dramatică.


 


Avea, în sfârșit, o exorcizare! Nu că ar fi fost prea rare cazurile de posedare, nici prea dese, dar românii preferau să apeleze la preoți decât la un exorcist profesionist real. Probabil din cauza uniformelor lor. Ce-i drept, un preot în sutană inspira mai multă încredere decât un tip într-o șubă.


Ajuns la adresa pe care clientul i-o comunică la telefon, Ion bătu la ușă. Cu un aer de seriozitate misterioasă, Ion se prezentă:


 


- Bună ziua. Ion Constantin: Demonolog, Exorcist...


- Știm cine ești, ți-am dat Like la pagină, îi răspunse domnul care îi deschise ușa.


Chiar nu puteai să iei în serios un om într-o șubă în afara stânii.


- Unde-i doamna posedată?


Urmează-mă, te rog. Într-un dormitor de la etaj stătea legată de pat, cu mâinile și picioarele întinse.


- Your mother sucks cocks in hell! Hahahahaha! zise demonul din interiorul femeii.


- Dânsa este...


- Soacra, zise tânărul domn.


- Nicio problemă, o să scoatem demonul din ea.


- Hei, boss, ce mă bucur să te văd! Scoate-mă de aici, nu mai suport! zise demonul din interiorul femeii.


- DEMON DIN ADÂNCURILE INFERNULUI, ȚI-AI ÎNTÂLNIT DESTINUL! tună Ion către acesta.


- Uite, eu sunt la facultate și vreau să fac parte din Frăția Ragnarok Theta, care e super șmecheră, iar pentru inițiere a trebuit să vin în România și să posed un corp. M-am urcat pe pereți, am scos sunete ciudate, dar nu mai știu cum să ies din corp, iar demenții ăștia m-au legat de pat.


- VEI PLĂTI SCUMP SACRILEGIUL DE A POSEDA O FIINȚĂ UMANĂ, GUNOI AL IADULUI!


- Ce tot spune? întrebă tânărul domn.


- Nu vă lăsați păcălit, domnule. Demonii sunt ființe înșelătoare și foarte periculoase. Sunt profesionist, lăsa-ți-mă să mă ocup eu de el.


- Ok.


- VEI CUNOAȘTE JUDECATA LUI DUMNEZEU, MIZERIE ISPITITOARE DIN GHEENA!


- Ok, în primul rând eu provin dintr-o familie decentă și locuim într-o casă luxoasă de lângă Fluviul de Lavă, nicidecum într-o ghenă. În al doilea rând fii și tu înțelegător! Trebuia să fie amuzant, suntem cu toții prieteni, nu? Trimite-mă înapoi, man, urăsc România!


- Mai întâi trebuie ca demonul să cunoască durerea omenească, pentru a ne asigura că nu se va mai întoarce vreodată. Trebuie să-i facem o clismă. Aduceți un borcan, zise Ion către tânărul domn.


- Imediat!


- VEI CUNOAȘTE DUREREA ȘI SUFERINȚA OMENEASCĂ, BESTIE ÎMPUȚITĂ DIN IAD!


- Am înțeles, e din cauza a ceea ce am zis de mama ta. Ascultă, man, sunt un mare fan al filmului Exorcistul, l-am văzut de cinci ori, n-am vrut să te jignesc. Ce naiba, n-ai simțul umorului?


Ion Constantin își continuă ritualul ca și cum nu l-ar fi auzit.


- Procedura a fost absolut barbarică! se plângea demonul.


- Acum, să-i mai facem o clismă și să-l lăsăm trei zile să înfometeze, după care vom marca acest corp cu un fier încins, ca să fim siguri că nu se va mai întoarce.


- Eh, dumneavoastră sunteți expertul. Dacă trebuie, trebuie! zise tânărul domn, amuzat de gândul că soacră-sa va fi marcată cu un fier încins.


- Dar mai întâi, să o frăgezim cu niște volți!


Ion scoase un fazer și electrocută corpul femeii posedate, în timp ce demonul agoniza de la șocul electric.


- Hmm, se pare că opune rezistență. Vă rog să mă lăsați singur, urmează o procedură complicată și periculoasă de exorcizare.


Tânărul domn se duse la parter alături de soția și fratele său.


- Gata, man, destul, mi-am învățat lecția, te rog, ai milă și trimite-mă înapoi!


- Frăția Ragnarok Theta îți urează bun venit în rândurile sale. În seara asta băuturile și distracția sunt obligatorii. Și apropo, am simțul umorului, zise Ion Constantin pocnind din degete și trimițând demonul înapoi în lumea lui. Ion avea o putere spirituală enormă. Putea curăța o casă bântuită doar uitându-se urât la fantomă.


 


- Ok, domnule, vă costă 250 de lei. Demonul nu o să vă mai deranjeze vreodată.


- Am doar 200. Accepți bonuri de masă?


- Desigur!


- Mersi mult, Ioane!


- Nu uitați să mă recomandați prietenilor! Și plecă spre aniversarea unui copil de 10 ani.


 


- Aghenică! Aghenică, ce naiba faci acolo?


- Nimic, mamă!


- Aghenică, ce faci cu oasele cățelului?


- Mamă, am văzut asta la români! Pun niște oase într-o cutie și toată lumea se adună să le pupe, mii și mii de oameni și e așa de tare mămico, toată lumea se distrează și se simte bine!


- Aghenică, mamă, ce-ți veni? Ce om ar pupa niște oase de animal mort?


- Dar mamă, vreau să fiu și eu popular, ca ceilalți drăcușori!


- Dă-i imediat oasele înapoi lui Cerberel! 


- Dar mamă...


- ACUM!


- Ok. Cerberel! strigă micul Aghenică.


- Ham! lătră cățelușul simultan din cele trei capete ale sale, înainte să-și primească oasele înapoi.